PRACTICI INSOLENTE, LEA RASOVSKY @CARUSEL


PRACTICI INSOLENTE. LEA RASOVZKY

Când mentalitatea e cumințită de o sumă nesfârșită de legi vechi rescrise să nu gândești, să nu râzi, să nu militezi, să nu distrugi, să nu te joci, să nu înjuri, să nu urli, să nu visezi, să nu complici…, egoul își pune în practică, instinctiv, insolența. Iar chipul e primul teritoriu deformat sub presiunea acestei anarhii emoționale. 

Artele noi și nișele importate treptat după anii 2000 au devenit, mai ales începând cu 2010, practici curente pentru artiștii vizuali contemporani români. Sound, visuals, graffiti, ilustrație, design, manipulare de imagine, found object, instalație și ready-made sunt abordări la îndemână, familiare generației tinere. Lea Rasovszky a circumscris o bună parte din aceste medii sintetizând un construct vizual brut și nevrotic, cu un conținut cinic, ironic și criticist la adresa simbolurilor și icon-urilor locale coagulate și manifestate periferic. Maneliști, vip-uri TV, star-uri și dive locale, superstiții religioase, paranoia socială și alte patologii apărute odată cu supradoza de pop nou de import devin substratul unui discurs profund local, totodată articulat într-o frazare globalistă. Anarhismul acestui nou tip de realism dezinhibat și eliberat, montat să răstoarne și să dezmembreze establishment-ul social, cultural și politic, reflectă o nouă formă de insolență și nonconformism, necesară desprinderii de vechile mentalități solemne, sacre și calcifiate.  

Lea Rasovzky și-a conturat o identitate în răspăr încă de la primele expoziții, cu subiecte tabu din perspectiva cumințeniei intelectualiste, direct împrumutate din actualitate. Apelează la un conținut social, împletind morbidul, caricaturalul și ludicul în jurul nevralgiilor unei lumi conservate în ideologii proprii, periferice. Practica sa artistică instrumentează expresia atât ca act de creație, în termeni clasici, dar și ca practică de conceptualizare și exorcizare a fobiilor și angoaselor sociale contemporane. Nu asistăm la un elogiu de suprafață adus esteticii post/pop internaționale, ci la oauto-analiză de adâncime prin empatie cu virușii locali. Deviațiile sociale și culturale de fond, hibridizarea și marginalizarea individului, devin portretele unor entități imorale, înfricoșătoare, mutilate, dezechilibrate. Aceste oglinzi ne arată grimasele, defectele și limitele măștilor noastre interioare, deschizând un dialog serios despre auto-ironie.

©unrest/kuratorium