”Blindness”, Gili Mocanu


Dacă privești adevărul, orbești. Despre care adevăr vorbim? Cel al bătrânilor sau cel al contemporanilor? Cel al zeilor sau cel al oamenilor? Cel comun sau cel particular? La capătul acestor întrebări orbitoare vedem doar forme informe, suprafețe păcălite cu adâncimi și pseudo-figurații difuze, sensibile, aparente, conținute valoric și fixate în contraste dure. În fața Orbirilor lui Gili Mocanu suntem provocați să ne depășim pornirile și nevoile de a pune sensuri pe lumea din jur și suntem expuși și puși să facem apel la ceva mai adanc si mai nealterat de idei. Mai simplu spus, Gili Mocanu ne provoacă mereu sa ne chestionam mintea și să urmăm simțurile, intuițiile și organele nevăzute ale sufletului și adevărului. 

Iar aceste ganduri nu aparțin iscusinței cronicarului, ci sunt sinteze ale afirmațiilor artistului. Acest aspect subliniază tocmai diferența și distincția dintre Gili și ceilalți. Faptul că există congruență între vizualitate și discurs și viață. Lucru extrem de frustrant, tulburator și complex pentru cei care caută sa fie artiști, să facă artă, să aibă certitudini și să câștige etichete. Faptul că ceea ce spune un artist converge cu ceea ce trăiește social și cu ceea ce „lasă” vizual pe o suprafață reprezintă un adevărat subiect care impune nevoia fixării în memorie. 

Tocmai în această formulă, de a fi convergent pe toate planurile, autonom social, cultural și artistic, de a spune adevărul propriu pe mai multe limbi și în mai multe forme plastice stă ceea ce poate fi numit adevăr. Ceea ce pentru unii e la îndemână, la suprafață, în toate lucrurile din jur, iar pentru alții e mereu ascuns, misterios, departe și nevăzut. Aceste doua fețe ale aceluiași conținut sunt orbitoare. Una arde vederea cu lumină prea multă, alta scufundă vederea în întuneric prea adânc. Tocmai în acest lux spiritual, pe care foarte puțini și-l permit și în istoria artei, nu doar în actualitate, de a vorbi adevărat prin cum trăiești, prin ce visezi și prin ce creezi, depășește nevoia de a analiza sau a înțelege și a cântări și a da nume. Adevărul orbește, rupe legătura cu iluzia exteriorității luminate și amplifică simțuri și reflexe interioare, nemăsurabile, nereprezentabile. 

Orbirea lui Gili Mocanu, serie a anului 2009, este expusă în Lisabona la galeria  Salgadeiras între 8 februarie și 14 martie, 2015. Parteneriatul dintre H’art și Salgadeiras nu este nou și a implicat un schimb expozițional dinamic pentru amorțeala generală a lunii februarie din acest an. H’art expune în aceeași perioadă pe Claudio Garrudo, reprezentat de galeria Salgadeiras, cu seria de fotografii „Venus”.


”BLINDNESS”, GILI MOCANU

Lisabona, Galeria SALGADEIRAS

08.02.2105 - 14.03.2015


”BLINDNESS”, GILI MOCANU

If you stare into the truth, you’ll go blind. But what truth are we talking about? That of the old ones or of the contemporaries? That of the gods or humans? The common truth or the private one? At the end of these blinding questions all we see are shapeless shapes, surfaces tricked with depths and pseudo-figurations that seem diffuse, sensitive, apparent, valorically charged and fixed in sharp contrasts. In the face of Gili Mocanu’s Blindness we find ourselves challenged to overcome our need to attach meanings to the world around us and to channel something deeper, something less altered by ideas. Simply said, Gili Mocanu makes us constantly question our minds and follow our senses, our gut feeling and the unseen organs of soul and truth.

These thoughts do not derive from the reviewer’s skill, but are a mere synopsis of the artist’s statements. This only highlights the distinction and difference between Gili and others. The fact that there is coherence between visuality, discourse and life. It is something terribly frustrating, troubling and complex for those striving to become artists, to make art, to have certainties and win various labels. The fact that an artist’s statement is in line with what he is living and with the visual mark he “leaves” on a surface is something truly worth noting.

And it’s in this specific formula - where one is coherent on all planes, socially, culturally and artistically autonomous, where one is capable of telling their own truth in several languages and multiple graphic shapes – that truth lies. What for some is easily perceived, at the surface, in everything around them, for others is always hidden, mysterious, faraway and unseen. These two sides of the same content are blinding. One burns your vision with too much light, the other envelops it in a darkness too deep.  It’s in this spiritual luxury that very few can and could afford all throughout the history of art – the luxury of truly speaking through your lifestyle, your dreams and your creations – where one overcomes the need to analyse, understand, weigh in and name. The truth blinds, breaks the bond with the illusion of an enlightened exteriority and amplifies senses and internal reflexes both unfathomable and unrepresentable.

Blindness by Gigi Mocanu, a 2009 series, is on display at Salgadeiras gallery in Lisbon  between the 8th of February and the 14th of March 2015. The partnership between H’art and Salgadeiras is not a new one, and it also involved a surprisingly dynamic exhibitional exchange considering the general numbness this February. At the same time, H’art gallery is exhibiting Claudio Garrudo, represented by Salgadeiras gallery, with his series of photographs entitled “Venus”.