“The young and The Ruthless”


Mai mereu, la fiecare master, găsești în atelierele facultății lucrări care ies cu totul din context. Firește, nu știi și nici nu are cine ști dacă te afli în fața unei întâmplări efemere sau dacă imaginea respectivă e produsul unui efort susținut, cu adevărat artistic. Răzvan și Bogdan fac parte tocmai din acest tip de masteranzi care ies cu totul din formalismul școlii și a căror lucrări par a fi mai degrabă resturi de realitate montate într-o estetică proprie, și mai puțin picturi pe pânză. Desigur, e o capcană cu multe fațete, atât pentru artiști, cât și pentru organizatori, și mai ales pentru public. În același timp, asistăm la o dovadă admirabilă de curaj pur și crud, prin care cei doi își ridică așteptările în fața publicului. Pe scurt, mesajul celor doi, statement-ul conținut în spatele acestei acțiuni, este despre ceea ce urmează să facă, mai puțin despre ceea ce au facut până acum. 

Vizualitatea celor doi abstracți ascunde mult mai multe semne despre calitățile și potențialul lor, și mai puțin despre o posibilă capcană, trecătoare, creată special din efecte, pentru „diabetului ocular” sau pentru moda comercială. Dimpotrivă, actul de curaj nu stă în faptul că au ieșit din atelier în expoziție, ci în morfologia acestor abstracții aparent picturale, obținute din cu totul alte materiale și tehnici decât cele ale picturii. La o privire mai atentă chiar suntem provocați să facem apel la câteva puncte importante din istoria artei moderne, dar și la chestiuni mai fine, ca lipsa unei coerențe susținute și concrete în vizualitatea abstractă românească, ori ca, poate mai aproape de adevăr, lipsa unei lentile critice cu autoritate asupra subiectului.

Domeniul în care cei doi pășesc și în care suntem invitați să pășim și noi ține de lumea formelor pur abstracte, în care motivația în sine e abstractă, scopul e pur estetic, iar finalitatea, spontană. Vin aceste dovezi puriste din interiorul unor frământări intelectuale și artistice reale? Vin aceste căutări estetice simple și vibrante dintr-un fond asemănător cu cel de “transcendere a realității” cum spunea Beuys? Pentru Frank Stella inamicii artei erau “reproducerea, recrearea și reprezentarea”. Pentru Agnes Martin ideea era să scape de orice gând, prin meditație, pentru a putea fi liberă să creeze forme noi. Pentru Rothko, culorile aveau proprietăți metafizice. Sau, pentru Ad Reinhardt, arta era doar “artă și nimic altceva”. 

Meditație, transcendere, arta ca artă și depășirea anxietății în fața nimicului - sunt acestea datele pe care se sprijină și vizualitățile celor doi tineri artiști? Asistăm la apariția unei amprente noi, a spiritului și timpului nostru, și nu doar la o simplă nevoie de a construi? Am consumat, în sfârșit, dependența de această formă nouă de realism care își trăiește decadența de mai bine de 5 ani? Suntem oare pregătiți să privim o imagine pur abstractă care să nu stârnească repulsia și nevroza în fața nimicului? Răspunsurile acestor frământări și întrebări vor apărea în următoarele expoziții ale celor doi. Până atunci, nu ne rămâne decât să ne hrănim cu materialitățile decojite, șterse și alterate, pe lemn sau pe hârtie, pe furnir sau pe patternuri de materiale industriale, oprite într-un punct în care finalitatea e o preferință a expresiei, nu o construcție a minții. O limită a esteticii, nu a intenției plastice. 

Expoziția “The Young and The Ruthless”, Bogdan Alexandru și Răzvan Năstase, este organizată de Asociația Ephemair la NAG PopUP Gallery, Magheru One, 03.03 - 18.03.2015.


"The Young & The Ruthless"

BOGDAN ALEXANDRU&RĂZVAN NĂSTASE

Expozitie ingrijita de Suzana Dan. Asociația EPHEMAIR

NAG PopUP Gallery, Magheru One, Et. 6


”The Young And The Ruthless”

At a master’s level, in the student workshops of the Fine Arts faculty you’ll almost always find works that march to a different tune. Of course, neither you, nor anyone else knows whether those images are a passing event or the product of a truly artistic and sustained effort. Razvan and Bogdan are among those young MA students who manage to break free of the school’s formalism and whose works seem to be not mere paintings on canvas, but bits and pieces of reality merged into their own aesthetic. This, of course, is a many-sided trap for the artists, organisers and most of all for the public. At the same time, we’re witnessing what is rather an admirable proof of pure, raw courage, thorugh which the two raise their bar and the public’s expectations. In short, their message, the statement engrained in this action, is more about what they are going to do and less about what they have already done.

The visuality of the two abstract artists reveals more about their qualities and their potential, than about a possible passing trap, especially created to include effects for ocular diabetes or for commercial trends. On the contrary, their courage lies not in the fact that they came out of the workshop in an exhibition, but it’s instead easily identifiable in the very morphology of their apparently pictural abstractions, obtained using materials and techniques different from those used in painting. At a closer look, we might find ourselves challenged to resort to several important points in the history of modern art, as well as to finer aspects, such as the lack of a clear and sustained coherence in the Romanian abstract visuality, or – maybe closer to the truth – the lack of a critical lens with enough authority pointed at the Romanian abstractionism.

The field in which the two enter, and where we, too, are invited to step in, is one related to the world of purely abstract shapes, where the motivation is abstract, the purpose is solely aesthetic, and the end result, spontaneous. Do these purist proofs develop from actual intellectual and artistic concerns? Do these simple and vibrant aesthetic attempts come from a background similar to Beuys’ concern with transcending materialism? To Frank Stella, the enemies of art are “representation, reproduction, recreation”. For Agnes Martin, the point was to use meditation in order to free her mind of thoughts and manage to create new forms. To Rothko, colours had metaphysical properties/attributes. Or, for Ad Reinhardt, art was “just art, and nothing else”.

Meditation, transcension, rediscovering the anthropic essence, art as art and overcoming man’s anxiety in front of nothingness. Are all these the elements on which the two young artists’ visualities rely? Are we witnessing not just their need to build something, but also the emergence of a mark of the spirit of our times? Have we eventually exhausted this addiction to a new form of realism that’s been living its decadence for the past 5 years, both locally and internationally? Are we ready to look at a purely abstract image and not feel repulsed or neurotic because we do not understand anything, as if our mission in the world is to understand something? The answers to these dilemmas will arise in the future exhibitions of the two. Until then, we are left to feed on the materialities that are peeled, erased and altered on wood or paper, on veneer or industrial material patterns, all halted at a point where their finality is a preference of expression, not a mental construct. A limit of aesthetics, not of plastic expression. The exhibition “The Young and The Ruthless”, Bogdan Alexandru and Razvan Nastase, is organised by Ephemair Asssociation at NAG PopUP Gallery, Magheru One, between 03.03.2015 – 18.03.2015.