“The young and The Ruthless”


Mai mereu, după fiecare master, în atelierele facultății apar lucrări care ies din context. Firește, nu știi și nici nu are cine ști dacă te afli în fața unei întâmplări efemere sau dacă e produsul unui efort artistic. Răzvan și Bogdan fac parte tocmai din acest tip de masteranzi, care ies din formalismul școlii. Lucrările par a fi mai degrabă resturi de realitate montate în formule proprii, și mai puțin picturi pe pânză. Desigur, noul val abstract sau non-figurativ e o capcană cu multe fațete pentru artiști, pentru organizatori și pentru public. În același timp, asistăm la o dovadă admirabilă de curaj prin care cei doi se expun și fac o promisiune în fața publicului. Pe scurt, statement-ul conținut în spatele acestei acțiuni poate fi despre ceea ce urmează să producă și mai puțin despre perioada de studiu, de până acum. 

Elementele vizuale ale celor doi abstracți scot la suprafață câteva semne care descriu calitățile și potențialul lor și mai puțin o posibilă capcană, trecătoare, creată pentru „diabetului ocular” sau pentru moda comercială. Actul de curaj nu stă în faptul că au ieșit din atelier în „expoziție”, ci în morfologia acestor non-figurații aparent picturale obținute din alte materiale și tehnici decât cele ale picturii tradiționale. La o privire mai atentă, suntem provocați să facem apel la câteva puncte importante din istoria artei moderne dar și la subiecte locale, precum lipsa unei culturi ceva mai coerente în vizualitatea abstractă românească și lipsa unei lentile critice cu autoritate asupra subiectului.

Domeniul în care cei doi pășesc și în care suntem invitați să pășim și noi ține de lumea formelor pur abstracte, în care motivația în sine e abstractă, scopul este estetic iar finalitatea, spontană. Sunt acestea venite din interiorul unor frământări intelectuale și artistice ma adânci? Sunt căutări estetice de “transcendere a realității”, cum spunea Beuys? Pentru Frank Stella, inamicii artei erau “reproducerea, recrearea și reprezentarea”. Pentru Agnes Martin, trebuia să scapoi de orice gând, prin meditație, pentru a putea fi liber să creezi forme noi. Pentru Rothko, culorile aveau proprietăți metafizice. Pentru Ad Reinhardt, arta era doar “artă și nimic altceva”. 

Meditație, transcendere, arta ca artă și depășirea anxietății în fața nimicului - sunt acestea datele pe care se sprijină și vizualitățile celor doi tineri artiști? Ar fi interesatn de aflat dacă asistăm la apariția unei tipologii noi, a timpului nostru. Dar acest moment reprezintă mai degrabă faptul că am scăpat de dependența față de formele noi ale realismului? Suntem oare pregătiți să privim o imagine pur abstractă care să nu stârnească nostalgie, repulsia au nevroză? Răspunsurile acestor frământări și întrebări vor apărea în următoarele expoziții ale celor doi. Până atunci, nu ne rămâne decât să ne hrănim cu materialitățile decojite, șterse și alterate, pe lemn sau pe hârtie, pe furnir sau pe materiale industriale, dirijate de expresie și gest, nu de o construcție a minții.  

Expoziția “The Young and The Ruthless”, Bogdan Alexandru și Răzvan Năstase, este organizată de Asociația Ephemair la NAG PopUP Gallery, Magheru One, 03.03 - 18.03.2015.


"The Young & The Ruthless"

BOGDAN ALEXANDRU&RĂZVAN NĂSTASE

Expozitie ingrijita de Suzana Dan. Asociația EPHEMAIR

NAG PopUP Gallery, Magheru One, Et. 6


”The Young And The Ruthless”

At a master’s level, in the student workshops of the Fine Arts faculty you’ll almost always find works that march to a different tune. Of course, neither you, nor anyone else knows whether those images are a passing event or the product of a truly artistic and sustained effort. Razvan and Bogdan are among those young MA students who manage to break free of the school’s formalism and whose works seem to be not mere paintings on canvas, but bits and pieces of reality merged into their own aesthetic. This, of course, is a many-sided trap for the artists, organisers and most of all for the public. At the same time, we’re witnessing what is rather an admirable proof of pure, raw courage, thorugh which the two raise their bar and the public’s expectations. In short, their message, the statement engrained in this action, is more about what they are going to do and less about what they have already done.

The visuality of the two abstract artists reveals more about their qualities and their potential, than about a possible passing trap, especially created to include effects for ocular diabetes or for commercial trends. On the contrary, their courage lies not in the fact that they came out of the workshop in an exhibition, but it’s instead easily identifiable in the very morphology of their apparently pictural abstractions, obtained using materials and techniques different from those used in painting. At a closer look, we might find ourselves challenged to resort to several important points in the history of modern art, as well as to finer aspects, such as the lack of a clear and sustained coherence in the Romanian abstract visuality, or – maybe closer to the truth – the lack of a critical lens with enough authority pointed at the Romanian abstractionism.

The field in which the two enter, and where we, too, are invited to step in, is one related to the world of purely abstract shapes, where the motivation is abstract, the purpose is solely aesthetic, and the end result, spontaneous. Do these purist proofs develop from actual intellectual and artistic concerns? Do these simple and vibrant aesthetic attempts come from a background similar to Beuys’ concern with transcending materialism? To Frank Stella, the enemies of art are “representation, reproduction, recreation”. For Agnes Martin, the point was to use meditation in order to free her mind of thoughts and manage to create new forms. To Rothko, colours had metaphysical properties/attributes. Or, for Ad Reinhardt, art was “just art, and nothing else”.

Meditation, transcension, rediscovering the anthropic essence, art as art and overcoming man’s anxiety in front of nothingness. Are all these the elements on which the two young artists’ visualities rely? Are we witnessing not just their need to build something, but also the emergence of a mark of the spirit of our times? Have we eventually exhausted this addiction to a new form of realism that’s been living its decadence for the past 5 years, both locally and internationally? Are we ready to look at a purely abstract image and not feel repulsed or neurotic because we do not understand anything, as if our mission in the world is to understand something? The answers to these dilemmas will arise in the future exhibitions of the two. Until then, we are left to feed on the materialities that are peeled, erased and altered on wood or paper, on veneer or industrial material patterns, all halted at a point where their finality is a preference of expression, not a mental construct. A limit of aesthetics, not of plastic expression. The exhibition “The Young and The Ruthless”, Bogdan Alexandru and Razvan Nastase, is organised by Ephemair Asssociation at NAG PopUP Gallery, Magheru One, between 03.03.2015 – 18.03.2015.