Lectura de seară

CIteam ultimul DOR, acronim al unui titlu devenit extrem de nefericit - decât o revistă... salutară generozitatea si efortul echipei redactionale. Dar inauntrul DOR-ului, tot Kafka este citat în editorial, tot probleme marginale virate in pathosul estic, tot subiecte minuscule, dispuse corect și coerent, liric si modest - o suma de jurnale foto-descrise, despre falii de interes scoase din context. Confundam intelegerea si repararea unui fenomen cu experimentarea si incarnarea cu acel fenomen. Relatam dupa ce ne molipsim și ne virusam cu vocabularul si simptomele subiectelor, profetind naratiuni afectate și contorsionate dupa legi personale, mai putin literare, retorice, poetice sau de comunicare. Aparent, totul arata ca un panou de selfy-uri ale unor persoane extrem de afectate care se stramba la camera, cand ranjind, cand plangand. Lamentatii, elogii, afecte. Arta nu trateaza, Arta nu este terapeutica, Arta nu rezolva cazuri sociale, Arta nu este pentru uz de estetizare a dramelor sociale. 

Daca  sunt efectul workshopurilor si respectiv al implicarii sociale prin educare si diseminare a culturii creativitatii si exprimarii prin scris, atunci trebuie sa repetam cateva cursuri si sa invatam sa taiam mai mult din ceea ce scriem si sa incercam sa lasam doar ceea ce vrem sa spunem, daca avem ceva de adaugat constructiv, reparator, analitic, critic... A arata buba si a striga buba si a o fotografia si a o augmenta aduce mai mult cu toposuri din Păcala, ca „drobul de sare”. Buba trebuie cercetata pentru a fi tratata, nu pentru componentele ei estetice. Desigur, a gasi „frumosul” in viermuiala dintr-un cadavru, tine de categoriile negative ale zorilor poeziei moderne, dar a impunge hoitul cu un bat nu facem decat sa imprastiem mirosul peste tot.  

Dar, poate DOR-ul e oglinda unui adevar mai adanc, dincolo de cel social si cel estetic, un loc in care „strada” si „realitatea” sociala emite si compune cultura spre un public cu cravata si program de lucru. In acest punct de tangență dintre taramnul activistilor, fashionistilor si alternativilor și taramul corporatistilor si platitorilor de taxe care doar viseaza la asa ceva, ar sta un portal extrem de important pentru diseminarea unei culturi aparent underground sau avangardista. In prezent, avangarda aceasta noua, direct adresata si confirmata de publicul corporatiilor, nu poate fi nici prea dura si pura, dar nici prea hermetica si abstracta. De aceea, pathosul general si substanta sociala lirica, aduc totul intr-un compus aparent violent si punkist, dar in esenta batranicios si canonic, care fuzioneaza intr-un cod vizual textual extrem de facil, posibil, crud, alterabil, vulnerabil... DOR nu mai deschide dialoguri si nu mai starneste antiteza la tabuuri sau la ideile fixe, ci pare scris din ce in ce mai mult cu dor si jale, nu cu tupeul initial din titlul statement, decât o revista. 

In fine. Continui lectura. Pentru ca mai e vin.